Strada

Toţi avem o direcţie in viaţă. Spre ce? Fiecare ştie. Sau nu. Mergem câteodata fără o destinaţie precisă si incercăm să facem stânga sau dreapta când credem că este mai bine. Poţi oare să mergi pe o stradă fără nume? Să păşeşti pe un drum care nu ştii unde duce, care te poate indrepta spre o aventura miraculoasă sau pe simplul drum spre casă. Să incerci să iţi cauti fericirea pe tărâmuri necunoscute, in oamenii care te fac să zâmbeşti, in lucrurile cele mai mărunte sau in cele de o frumuseţe nemaivăzută, in soare, in vânt, in dragoste, in lacrimi. Dragostea. Ce este? Are o definiţie precisă? Cum o poţi simţi? Când o poţi simţi? O simţi mereu sau stă inchisă intr’o incăpere a inimii până este pregătită să iasă? Poţi să o atingi sau este doar aer? Intrebări fără sens pentru că nimeni nu poate răspunde. Vreau să o simt mereu. Vreau să fiu fericită mereu. Vreau să simt că zbor de fiecare dată când cineva zâmbeşte. Pentru că un zâmbet face cât o mie de alte lucruri pe care le considerăm atât de importante. Poţi să ai celebritate sau bani, dar dacă zâmbetul iţi lipseşte de pe faţă nu ai nimic. Pentru că ceea ce contează nu iţi aparţine. Fericirea nu aparţine nimănui. Este asemenea unui contract de inchiriere. Dacă nu plăteşti regulat chiria eşti evacuat foarte repede. De multă vreme imi doresc să iubesc pe cineva anume. Am părinţii, prietenii dar totuşi…de ce simt tot timpul că sunt pe cale sa fiu evacuată? Incerc să imi găsesc direcţia. Strada pe care sa merg spre contractul definitiv cu zâmbetele. Până când o voi gasi, strada pe care merg nu are nume.